2019

2019 a fost cel mai greu an din viața mea. Cel mai plin de provocări. Cu cele mai multe incertitudini, cu cele mai grele încercări de până acum. Sper să nu vină vreodată un an care să-l întreacă.

Am început anul cu tot felul de probleme de sănătate. Îl închei cu plecarea dintre noi a unui om drag și foarte apropiat din familie pe care tare l-am iubit mult, pe care am încercat să-l ajut mai mult decât a vrut el să se ajute. Am umblat prin spitale, am dormit mai puțin decât mi-aș fi închipuit că e posibil, am fost stresată și agitată din o mie de motive, am fost deseori sleită de puteri, alteori epuizată.

Am plâns, iar uneori am crezut că nu o să mai pot să râd cu aceeași poftă cu care o făceam acum un an-doi-trei. Dar nu e așa, pot să râd chiar mai cu poftă, tocmai pentru că-mi apreciez și mai tare viața, oamenii, experiențele.

2019 e anul în care am învățat.

Am învățat cu adevărat cum să am grijă de mine și de cei pe care-i iubesc.

Am învățat să fiu eficientă într-o oră cât într-o zi.

Am învățat să găsesc soluții în contratimp și să le mai și aplic.

Am învățat să iert cu adevărat.

Am învățat să am răbdare.

Am învățat să-i las pe cei de lângă mine să greșească, pentru că e modul în care ei învață.

Am învățat să fiu mai atentă la mine, la subconștient și la psihic.

Am învățat să nu fiu așa dură cu mine, că până și eu sunt om. :))

Nu e vina bietului 2019 că pentru mine a fost un an horror. Poate că nu e nici măcar vina mea. Dar mă bucur că se termină mintenaș anul ăsta.

Simt că 2020 va fi un an bun, chiar foarte bun.

2019, ai fost greu, dar îți mulțumesc pentru lecții. Sunt recunoscătoare că le-am trăit deși, fie vorba între noi, nu m-aș fi supărat dacă erai un pic-un pic mai blând.

2020, te aștept! 🙂

The Teacher Within – ce a însemnat provocarea de 100 de zile pentru mine

Alocă-ți 5 minute pe zi pentru tine. Timp de 100 de zile. Cinci minute în care să parcurgi un capitol și să-ți faci “temele”. Plantează semințele și hrănește mica plantă.

Așa suna provocarea pe care mi-a propus-o Simona Baciu în 4 martie. Și nu eram singură în acest proces, ci alături de mine mai erau alți 100 de oameni de pe toate continentele. Toți urma să citim timp de 100 de zile cartea “The Teacher Within” scrisă de Simona Baciu și Susan Shapiro.

WhatsApp Image 2019-08-13 at 21.07.20

O cunosc de câțiva ani buni pe Simona, știam că a fondat de la zero acum mulți ani școala Transylvania College și grădinița Happy Kids, așa că aveam încredere totală că urmează o experiență faină, utilă, completă. Am spus DA fără să stau pe gânduri.

Continue reading

Alexandra, iartă-ne. Deși nu merităm

Durere. Neputință. Vinovăție. Lehamite. Silă. Milă. Neîncredere. Nesiguranță. Deznădejde. Disperare. Ciudă. Revoltă. Asta simt acum.

E ora 2.25. Țin în brațe trupul mic al copilului meu în timp ce alăptez. Maria înghite încet și sacadat. E pe jumătate adormită. Îi simt respirația caldă și-mi simt lacrimile fierbinți cum îmi curg șiroaie pe ambii obraji. Citesc de pe telefon despre cazul Alexandrei. Care de fapt cred că e cazul meu și-al tău, al nostru, ca oameni care trăim în țara asta în care e posibil să mori deși ai strigat în gura mare după ajutor. De 3 ori! Sau de câte mii de ori?

19 ore. Inadmisibil. Nu pot găsi cuvinte, explicații, scuze, motive. Pur și simplu nu pot. Ce motive poți să ai să nu-ți pese? Doamne, ce hârtii, de care oricum înțeleg că nu era nevoie? Și dacă era…cum să STAI? Cum să AȘTEPȚI? Cum să nu faci NIMIC atunci când ai informații atât de clare? Când auzi strigătele? Cum să nu fii OM? Cum???

Continue reading

25 de lucruri pe care le-am învățat în primele 5 luni de când sunt mamă

Am citit azi o știre care spune că azi e Ziua Mamei. Da, e adevărat, avem sărbători cu tona, dar chiar cred că mamele merită o zi a lor. Și o statuie, dar asta e altă poveste. :))

Sunt mamă de 5 luni și jumătate. Mai exact, din 14 noiembrie 2018. La ora 12:44 a venit pe lume Maria. Un pic înainte de termen și cu oareșce complicații, dar cu bine și sănătoasă.

Azi, de Ziua Mamei, am enumerat, în timp ce o culcam pe Maria, lucrurile pe care le-am învățat în astea 5 luni și jumătate. Și-am zis că le scriu aici. Poate o să le citească și ea într-o zi.

Continue reading

Ultima zi de înscriere pentru trupe în Concursul Internațional Jazz in the Park

Anul ăsta în 3-5 mai voi fi la Concursul Internațional Jazz in the Park. Adică o să ascult câteva dintre trupele care promit mult și care vor cânta în aer liber într-o atmosferă relaxată și friendly.

În ultimii ani la concurs au participat formații de jazz aflate la început de drum sau consacrate și m-am bucurat că pe unele dintre ele le-am văzut și auzit tot mai mult după aceea.

Tot spunem că e greu să te afirmi. Mai ales în muzică. Mai ales dacă nu cânți muzică comercială. Așa e. Tocmai de aceea sper să avem cât mai multe și mai bune trupe înscrise în concurs. Din toată lumea.

Continue reading

Fericirea e atunci când…

Ce-i și fericirea asta? Ne urăm “La mulți ani fericiți!”, “Să fii fericit/ă!” și alte derivate. Azi, de Ziua Internațională a Fericirii, m-am trezit cu întrebarea asta în minte.

Când aveam 5 ani eram fericită când puteam să mă joc în voie la bunici cu o bucățică de lemn căreia îi ziceam “păpușă”. Nu-i vorbă că aveam și păpuși adevărate, dar bucățica aia de lemn era…cea mai faină păpușă. Pentru că am confecționat-o eu.

Continue reading