10 lucruri pe care le-am învățat din voluntariat

Eram timidă nevoie mare, mă ascundeam în ultima bancă și eram cea mai fericită dacă nimeni nu mă remarca. Și eram fericită destul de des pe tema asta. 🙂

Studiam la Liceul Nicolae Bălcescu din Cluj și habar nu aveam ce vreau să fac cu viața mea, ce vreau să fiu când o să fiu “mare”. Știam că-mi plac poveștile, că-mi place să-i ajut pe alții, îmi plăcea enorm să scriu și să citesc. Și să descopăr. În rest, pauză.

Majoritatea colegilor se pregăteau pentru Medicină (eram la specializarea Științe ale Naturii) așa că timp de 4 ani am mâncat pe pâine Biologie, Chimie, dar și prea multă (pentru gusturile mele) Fizică și Mate. Eu abia așteptam orele de Română, Engleză, Franceză – erau și destul de puține.

Profesoara de engleză din liceu – Oltea Williams – m-a inspirat să merg pe drumul comunicării. A văzut ea ceva acolo, ascuns într-o fată timidă și speriată. Nu i-am spus asta niciodată, dar îi datorez destul de mult din ceea ce sunt azi. Dacă nu era ea, poate mergeam pe alt drum…cine știe pe care?

După liceu am dat admitere la două specializări – Științe Politice și Jurnalism. Mă gândeam că prin politică aș avea pârghii să-i ajut pe alții, dar vedeam și multă mizerie și mult nepotism. În jurnalism vedeam poveștile pe care le pot face cunoscute lumii, oamenii și inițiativele mișto pe care le pot promova. Am intrat la ambele, așa că am ales Jurna. Instinctiv.

De-aici a început povestea voluntariatului în viața mea. O poveste care continuă și azi.

Pășeam prima dată pe ușa unui studio de radio ca voluntar. O colegă de facultate deja lucra aici și m-am rugat de ea să mă primească în practică. Știm că fără practică n-am nicio șansă în lume. Așa că mi-am propus să voluntariez cât mai mult. Stăteam uneori 4 ore, alteori 8 sau 10. De cele mai multe ori mă trimiteau acasă când se închidea redacția.

Apoi m-am angajat și timp de voluntariat consideram că nu mai am. Și credeam pe atunci că dacă ai un job nu mai are rost să voluntariezi. Că deja ai experiență. Da, credeam atunci că voluntariatul e pentru cei fără experiență.

Într-o zi, pe când eram încă om de radio, am simțit nevoia de altceva. De implicare, contribuție, creștere.

Urmăream de la distanță JCI Cluj și mi se părea locul potrivit pentru mine. Voluntariat, leadership, management, implicare erau cuvinte la care rezonam. Am intrat în JCI Cluj și am descoperit oameni maturi care voluntariază, învață, ajută și cresc continuu. Deși am mai voluntariat și-n trecut, în JCI Cluj “trăiesc” voluntariatul în forma pură. Am fost, pe rând, membru aspirant, membru full, vicepreședinte, președinte, sfătuitor și consilier.

Au mai trecut vreo doi ani și am ajuns să lucrez la Fapte, iar aici am interacționat cu sute de voluntari an de an. Unii ne erau aproape la Jazz in the Park, alții la Târgul de Cariere, unii veneau la Zilele Nordului, iar o parte dintre ei – peste tot. Mă bucur să-i văd cum se dezvoltă (și) prin implicarea în proiectele noastre.

Am întâlnit, în ultimii ani, cinci afirmații când vine vorba despre voluntariat.

1. Voluntariatul e pentru studenți, pentru cei fără experiență.
2. Voluntariatul e muncă pe gratis. Faci muncă de jos, nu câștigi nimic, pierzi timp.
3. Voluntariatul e doar o hârtie care nu valorează nimic.
4. Mai bine mă angajez vânzător într-un magazin alimentar, învăț mai multe decât ca voluntar.
5. Voluntarul nu învață nimic care să-l ajute concret în viitor.

Eu le consider false. Dar depinde mult și ce-ți asumi ca voluntar. Mă gândesc la experiențele mele și la cât de multe am învățat din voluntariat.

Mă gândesc la sutele de voluntari cu care am interacționat anual și care cresc într-un mod accelerat. Îmi amintesc de companiile de la TdC care îi întrenau mereu pe candidații entry level dacă au făcut voluntariat.

Din voluntariat am învățat enorm.

1. În primul rând, să fiu responsabilă, cu picioarele pe pământ.
2. Să fac ce spun și să fiu de încredere. Dacă am promis că merg de la 9, așa să fie. Chiar dacă e voluntariat. Să fiu matură.
3. Să lucrez în echipă. Și să mă corelez cu acea echipă.
4. Să fiu altruistă, empatică și să-mi ajut colegii.
5. Să am mai mare încredere în mine. Că pot. Dar și să-mi asum eșecul, să nu dau vina pe alții.
6. Să organizez, să fac mereu follow up și să conduc un proiect, o organizație, o echipă.
7. Să fiu atentă la colegi și la feedback-urile pe care le dau.
8. Să fiu asertivă. Să zic ce simt, chiar dacă uneori e dur, neplăcut.
9. Să am mai mult curaj. Să țintesc sus, chiar dacă uneori șansele tind spre zero.
10. Să nu-mi fie teamă de schimbări majore. De acolo vin adevăratele salturi.

Pe mine voluntariatul m-a schimbat. M-a transformat dintr-o fată timidă care se ascundea în ultima bancă într-o persoană cu încredere în ea, care iese în față, știe ce vrea și obține mai mereu ce-și dorește. Mai are și persoana de azi muuulte lecții de învățat despre ea și despre alții. Le primește (și) din voluntariat.

Advertisements

7 zile în Asia. Israel și Palestina

Finalul anului și începutul lui 2018 mi-au adus experiențe faine, diverse și spectaculoase. Călătoriile au darul ăsta: mă transformă (în bine, zic eu), îmi dau putere, curaj, energie și mă încarcă pozitiv. Iar pentru un 2018 așa cum mi-l doresc sigur am nevoie de multă energie!

Din 28 decembrie și până în 4 ianuarie am fost în Israel. Într-una din zile am trecut granița și am făcut o mică vizită, de jumătate de zi, în Palestina, la Betleem. Pe scurt: a fost spectaculos, din toate punctele de vedere. Deși am călătorit destul de mult în ultimii ani, e prima dată când am ieșit din Europa. Chiar acum mi-am făcut calculele: am vizitat 21 de țări, iar Israel era de mult pe lista de așteptare. Iată că i-a venit rândul.

Continue reading

Noi și Regele

Cum ar fi dacă toți cei care îl plâng azi pe Rege preiau măcar un pic din caracterul lui? Cum am arăta noi, ca națiune, ca oameni, ca țară? Sau rămânem doar la nivel de mesaje lacrimogene și ne amintim doar azi de moralitate, dreptate, modestie, iubire, lideri onești? De mâine revenim la furt, impostură, duplicitate? La nepăsare și la egoism? La golănii și mârșăvii.

L-am descoperit pe Regele Mihai I al României în ultimii ani prin cărți și documentare. Am vrut să-l întâlnesc la Săvârșin, în urmă cu fix 3 ani ani, de Crăciun. Starea de sănătate nu i-a permis să-și petreacă sărbătorile acolo, așa că m-am mulțumit să descopăr locul.

Continue reading

Despre fake news și dezinformare. Cum identificăm o știre falsă

De câte ori am luat “de bună” o știre falsă? De câte ori am crezut că e reală, dar de fapt era o manipulare grosolană, o informație scoasă din context, o minciună cap-coadă sau un decupaj care transformă o declarație în opusul ei? Cel mai probabil va fi imposibil să ne dăm seama de câte ori ni s-a întâmplat. Mie sigur mi s-a întâmplat. Cel mai recent caz a fost chiar ieri. Așa m-am și hotărât să scriu despre asta.

Așadar, cum facem să NU (mai) cădem în plasa știrilor false?

Continue reading

Despre voluntariat, de ziua lui

Am descoperit voluntariatul într-o zi de toamnă, în octombrie 2014. Mergeam la interviu cu Steli și Florin, aveam o luxație la piciorul drept după un weekend pe munte și eram așa de entuziasmată că nu mi-a trecut prin cap să reprogramez întâlnirea. Țin și acum minte cum am sărit într-un picior până la ei și cum speram să nu observe că-s…defectă. Au observat, la final…

Auzisem de JCI, organizația mondială de tineri lideri și antreprenori, vedeam că fac proiecte faine și cochetam cu ideea de a mă implica. Lucram în presă, așa am și ajuns să aflu de ei, iar motivul care mă făcea să amân mereu implicarea era lipsa…(ai ghicit) timpului. Nu am timp!

Continue reading

Prietenia e atunci când… De la “Elastic” la întâlniri la botez

Nu ne-am văzut de luni bune. În 99% din cazuri, eu sunt de vină, cu programul meu, activitățile extra, voluntariatul și multele super proiecte în care sunt implicată.

Viețile noastre s-au schimbat mult de acum două decenii, când ne-am cunoscut, când eram trei ștrengărițe care jucau “Elastic” în fața blocului. Apropo, mereu mi-a plăcut jocul ăsta. Și Șotron. Eram chiar bună la tot ce implica sărituri, zbenguit și nestat locului. La trasat liniile era mai complicat.

Ne vedem rar, iar când reușesc să mă mobilizez asta înseamnă de câteva ori pe an.

Dar prietenia nu cred că se bazează doar pe asta: întâlniri regulate și dese, chefuri și ajuns pe 10 cărări acasă. Deși am avut noi și partea asta…

Continue reading

Scrisoare de ziua ta, Românie

Dragă Românie,

azi, de ziua ta, m-am gândit să-ți scriu. Poate ajunge mesajul la tine și la cât mai mulți dintre locuitorii tăi.

În primul rând, vreau să-ți urez La mulți ani. Frumoși, cu sănătate, democrație, justiție, oameni deștepți, cinstiți și conducători demni de tine. N-ai avut o soartă ușoară. Au trecut 99 de ani și probabil că ești înțeleaptă și ai tras multe învățăminte. Noi, însă, cei care te locuim, ne-am dat de multe ori cu stângul în dreptul. Tu, oare, ce crezi despre noi? Ne mai suporți? Tu ești mândră de noi?

Continue reading