“Trebuie să vă stric toată casa, ca să ajung la țevi/prize”

El: – Domnișoară, eu acum trebuie să vă stric toată lucrarea din bucătărie, toată mobila, ca să ajung la țevi.

Eu: – Cum așa? De ce să o stricați? E o lucrare nouă, de câteva luni. Cum adică…să o stricați?

El: – Păi, domnișoară eu nu ajung la țeava de gaz, cum verific dacă sunt sau nu scurgeri de gaz dacă totul e ascuns?

Eu: – Nu știu răspunsul, dar vă pun în legătură cu inginerul care a supervizat lucrarea. Vă spune el. Sigur nu trebuie stricat nimic.

(Au loc discuții, timp de 5 minute, El îl ia la rost pe inginer, îi vorbește pe un ton ridicat și concluzionează: “Nu așa se fac lucrurile astea!! Bine, bine.” Apoi închide telefonul. Liniște)

Eu: (nerăbdătoare, nervoasă) – Deci, se poate rezolva?

(El bolborosește ceva greu de înțeles, din care deduc doar “mă, da în țara asta nimeni nu mai face nimic ca lumea” și ceva înjurături prea puțin originale)

Eu: – Puteți face revizia la centrală, fără să distrugeți apartamentul sau nu?

El: – Domnișoară, nu așa se fac lucrurile astea. Se poate face, dar … nu așa.

Epilog: “Nu așa, dar cum?” e o întrebare la care nu am aflat răspunsul, nici nu cred că are răspuns. Apoi mi-a înșirat o mulțume de lucruri care “nu-s cum trebuie”, dar revizia a făcut-o.

Acum câteva săptămâni, aceeași poveste cu cei de la internet:

El 2: “Trebuie să vă trag un cablu de la ușa de la intrare prin toată bucătăria și apoi să ajungă în living”. Nici atunci, nu era nevoie, dovadă faptul că nu am niciun cablu care să traverseze două încăperi în momentul în care postez textul ăsta pe blog.

Dragostea de găuri e așa de mare uneori încât unii le văd peste tot: în pereți, în uși, în prize.

Advertisements

4 thoughts on ““Trebuie să vă stric toată casa, ca să ajung la țevi/prize”

  1. Eniko says:

    Nu ai cumva teava de la gaz imbracata in gips carton sau cu ceva? Ca daca e asa intr-adevar nu e ok, teava nu e ok safie acoperita cu nimc…

    • Este doar camuflată țeava, nu e îmbrăcată în nimic. S-a ajuns la ea, fără intervenții. În cele din urmă s-a rezolvat, dar dacă nu insistam serios și dacă nu le spuneam că nu accept să strice lucrarea, era în stare sa dea cu bormașina în tot ce s-a lucrat luni bune.

    • Evident, am fost calmă, dar le-am explicat că nu încape vorbă să strice ceva. Le-am spus că ne ajung străzile pe care le sparg, să nu ne spargă și apartamentele. Andrei nu a fost acasă, slavă Domnului! 🙂 cred că dădea cu ei de pereți. Nu că nu ar fi meritat, dar pereții sunt așa de faini și albi, n-aș fi vrut să îi murdărim! :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s