O zi la Castel. Așteptându-l pe Rege

E foarte greu să nu te întrebi „”Ce-ar fi fost dacă?” Nu vom afla niciodată răspunsul la întrebarea asta, indiferent că e vorba despre o decizie minoră care ne afectează doar pe noi sau una care produce efecte la nivel național/mondial. Putem doar să presupunem și să ne dăm cu părerea și poate de-asta ne e uneori teamă să luăm decizii, de parcă neluarea unei decizii nu ar fi, de fapt, tot o decizie.

Ce-ar fi fost facă acum exact 67 de ani Regele Mihai nu ar fi abdicat? În 30 decembrie, Regele, forțat de comuniști și de aliații acestora, renunța la tron. Cum fi fost dacă azi România era monarhie? Cum ar fi arătat clasa politică, instituțiile statului, cum am fi fost noi? Cum ar fi arătat România fără comunism și fără Ceaușescu? Se putea împotrivi Regele cu adevărat?

În urmă cu câteva zile, în Ajun de Crăciun, am făcut o vizită la Castelul regal de la Săvârșin, acolo unde știam că familia regală petrece uneori sărbătorile de iarnă.

Castelul_Regal_de_la_Savarsin

Am aflat cu câteva zile înainte de Crăciun, de la reprezentanții Casei Regale, că Regele va primi Dubașii din localitate și am vrut să profit de ocazie să îl întâlnesc.

dubasii

Dubașii au venit, i-au primit principesa Margareta și principele Radu Duda, însă Regele și Regina nu au apărut. Am aflat mai apoi că, din păcate, anul acesta Regele și Regina nu petrec sărbătorile aici.

colindam casa regala

Reporteri, cameramani, oameni ai locului și câțiva curioși, printre care și eu, au aterizat din altă lume în locul unde timpul parcă stă în loc. Parcă pășești în altă dimensiune, oamenii vorbesc mai rar și cu respect, știu că Regele trece pe aici. Respectul – una dintre calitățile pe care așa de rar o mai observ la cei din jur – îi judecăm pe medici că vor doar mită, îi judecăm pe politicieni, că-și doresc doar să căpătuiască, îi judecăm pe jurnaliști: vor doar să manipuleze – și lista poate continua la nesfârșit. Într-o astfel de lume, în care ne judecăm și ne reproșăm mereu ceva, câteva ore într-un loc în care simți respectul și solemnitatea de la poartă, în care se pare că nimeni nu-i judecă pe ceilalți, sunt o comoară. Ascunsă bine și scoasă la vedere rar, tot mai rar.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s