Un lucru pe care aș vrea să-l schimb în 2015: tăietorul de speranțe

Sunt multe de schimbat: în lume, în Europa, în România, în județ, în Cluj-Napoca, la mine în cartier, în casa mea și, de ce nu, la mine.

Aș vrea să nu mai văd oameni care le taie altora speranțele, dorințele, buna dispoziție și spiritul de inițiativă. Îl cunoști pe ăla care zice că nu se poate, că visezi prea mult, că totul e gri sau chiar negru? Își spune să nu mai încerci, să nu te agiți pentru că e degeaba. Uneori eu sunt ăla, alteori tu, dar sunt unii care spun asta mereu, 24 de ore pe zi, orice i-ai întreba. Sunt negativiștii de serviciu. E jobul lor full time să taie speranțe.

O să îmi spui că au experiența care le arată că lucrurile chiar nu merg. Toți am încercat, am eșuat, am mai eșuat de trei sute de ori și poate apoi am reușit (chiar dacă nu tot ce ne-am propus). De ce să le tai altora speranța? Am impresia că oamenii ăștia chiar se simt mai bine în felul ăsta. Te nenorocesc pe tine, dar se încarcă ei cu energie.

Eu sunt așa când am în preajmă oameni care mă demoralizează, deși am devenit aproape imună în ultimii ani. Sigur, am văzut că de 5, 10 sau de o mie de ori am încercat ceva și n-a ieșit, am visat și (încă) nu s-a îndeplinit, am cerut și nu am primit, am crezut că aș fi merita, dar am primit în schimb un șut în dos.

Îmi plac oamenii cu inițiativă. Ăia care se implică și de-o fi să rateze, dar care nu se tem de eșec. Mai sunt oameni de-ăștia pe-aici?

Un om vine și taie din aripile tale. Mâine vine altul și face la fel. În fiecare zi, la fel. Apoi, după multe zile, cineva te îndeamnă să zbori. Poți?

Advertisements

5 thoughts on “Un lucru pe care aș vrea să-l schimb în 2015: tăietorul de speranțe

  1. Nu-s departe de “factorul demoralizant” din descrierea ta, dar stiu sa-mi fac si curaj cand trebuie. Poate ar fi mai bine sa nu fiu asa pragmatic, si sa ma bag cu capul inainte in unele probleme, dar si pragmatismul e bun uneori. Nu consider ca tai aripile, dar gandesc mult, si scurtez atat din ele, doar atat cat imi permit sa zbor!

      • Corina, eu am invatat sa fac in felul urmator. Stau, ascult, discut (dar nu ma implic emotional foarte mult), cand se impune ceva elimin, aleg ce vreau sa aud si sa retin, si fac un amalgam intre discutiile constructive si gandurile mele. Daca ma bat cu capul de pereti, macar o fac de capul meu. E clar ca sunt momente in care ajung sa gandesc ca tine, dar noroc cu blogul, ca ai unde sa te descarci 🙂 E bine sa ai prieteni, chiar si virtuali, carora sa le impartasesti astfel de ganduri.
        Ai un gand bun, la inceput de an, si sper sa-ti reuseasca!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s