Dragoste cu năbădăi: eu și radioul

Fascinație, curiozitate, emoție, exasperare, pasiune: sunt câteva dintre stările prin care am trecut în ultimii 10 ani, de când am intrat pentru prima dată într-un studio de radio. Și nu prea am mai ieșit, decât pentru perioade foarte, foarte scurte de timp. Mă atrăgea ca un magnet. Nu știu dacă vom rămâne pe veci împreună, dar e o poveste frumoasă, pe care o trăiesc deocamdată în fiecare zi.

Eram o fetișcană timidă și ușor introvertită, radioul m-a transformat într-o tânără care nu se teme se întrebe ori să răspundă, care are încredere în ea chiar și când îi are în față pe cei mai importanți oameni ai țării, care învață tot timpul și care are tot mai rar certitudini și tot mai des întrebări. Am descoperit că nu contează doar ce spui, ci și cum o faci. Deseori chiar asta face diferența.

Cu microfonul nu a fost dragoste la prima vedere. Din contră. Cred că nu i-am plăcut prea mult la început, iar el mă intimida. Avea prea mare încredere în el, prea era șeful, iar eu…mica subordonată a cărei voce abia se făcea auzită.

Țin minte și acum când mi-am auzit prima dată vocea înregistrată. Nu-mi plăcea. Radioul nu părea să-mi fie prieten, era caricaturistul meu, nu Photoshop-ul care mă salvează. Chiar îmi displăcea să mă aud vorbind în căști sau pe o înregistrare. Și-apoi mama…care nu m-a recunoscut la radio și-mi spunea că au prezentat-o pe o colegă drept Corina Brândușan. „Sunt mama ta, dacă erai tu, te recunoșteam”. Acum știe dacă sunt veselă sau tristă, simte când sunt răcită și când îmi vine să râd pentru că un coleg a zis un banc fix înainte de știri și nu ne putem niciunul opri din râs…și e fix. Și intru la știri și mă chinui să-mi cobor colțurile gurii pentru că microfonul simte zâmbetul, râsul, tristețea, nervozitatea. Și le transmite mai departe.

Au fost ore de citit cu creionul în gură, înregistrări pe vechiul casetofon, mii de știri citite și pe care nu le-a auzit nimeni în afară de mine, sute de invitați și provocări în fiecare zi. Acum e pasiune, loc de muncă și prieten.

Am trecut prin mai multe posturi: Radio 21, Radio Transilvania, Radio Cluj, Radio Impuls, Radio Napoca FM. Fiecare etapă m-a consolidat, m-a făcut să vreau mai mult și m-a învățat multe, cu bune și cu ele. Multe bune, multe rele. Și multe lecții pe care sunt fericită că le-am trăit.

Azi, în 13 februarie, este Ziua Mondială a Radioului. La mulți ani, drag prieten, la mulți ani, colegi radiofoniști din FM, AM și online!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s