Poți iubi un loc unde ești umilit?

Copiii trebuie să meargă cu drag la școală, ei trebuie să realizeze că se pregătesc pentru viață, că materiile predate îi ajută pe viitor, să învețe pentru ei, în primul rând, iar despre dascăli să știe că sunt niște mame cu suflet de zahăr, le vor numai binele.

Fraza de mai sus este goală de sens atât timp cât școala românească permite ca anumite personaje să considere că în sala de clasă pot să se comporte ca la ușa cortului.

Oameni mici

Copilul simte când vii și dictezi din carte pentru că asta e unica ta metodă de predare, te sancționează când tu, ca profesor, nu ești în stare să rezolvi problema pe care i-o dai lui. Copilul, cât e el de mic, știe că nu e normal să i te adresezi cu expresii precum „jumătate de creier”, „incapabil”, „Mă, tu ești normal?”, „Du-te naibii în pregătitoare”, „Soarele cui l-a făcut”.

Nimeni nu merge cu drag la un loc de muncă unde nu e apreciat. Va căuta fie să „rupă ușa” imediat ce i se termină programul, fie să facă munca pe jumătate, fie pleacă în altă parte. Cred că e la fel și la școală. De ce unii copii urăsc pur și simplu școala? O să-mi spuneți că într-o clasă n-or fi toți neiubitori de școală. E adevărat, dar scopul profesorului ar trebui să fie să-i câștige pe toți, nu doar pe cei care au o înclinație spre învățătură.

Țin minte că la unele materii învățam de dragul profesorului. Era așa de fain și de gașcă încât îți era rușine să mergi cu lecția neînvățată. Alții, în schimb, numai pentru că erau extrem de agresivi în limbaj, mă îndepărtau de materia respectivă.

 Nu toți sunt așa

Nu toți dascălii își jignesc elevii. Nu toți îi fac pe cei mici imbecili, boi, idioți, proști, incapabili, handicapați. Nu toți. Și tocmai de-asta, pentru că astfel de cazuri (sper că) nu reprezintă norma, ci excepția, cazurile de abuz ori de incompetență în care jignirile joacă rol de lecție nu trebuie trecute cu vederea. Din contră.

O învățătoarea de la Liceul de Muzică Sigismund Toduță din Cluj-Napoca îi umilea pe un elevi în fața clasei și urlă precum la vaci în sala de clasă. Ea li se adresează copiilor cu expresii precum „jumătate de creier”, „incapabil”, „Mă, tu ești normal?”, „Du-te naibii în pregătitoare” trebuia să zboare din învățământ încă din ianuarie. Conducerea școlii știa bine cum se comportă învățătoarea. Părinții au făcut plângere. Degeaba.

Acum știe o țară întreagă și numai presiunea presei și a opiniei publice va forța o sancționare a ei. Chiar și așa, sancțiunea va fi blândă. Inspectorul școlar general din Cluj îmi spunea azi la Napoca FM că învățătoarea cel mai probabil nu va fi exclusă din învățământ. Asta înseamnă că va fi mustrată sau îi va fi scăzut salariul timp de câteva luni. Dacă măsura îi face pe copiii care se trezeau plângând noaptea, terorizați că ziua următoare merg la școală, să își schimbe părerea despre școală, învățătură, profesori, viață, poate că aș aplauda. Copiii vor rămâne, probabil, cu impresia generală că dascălii nu sunt demni de respect, că se comportă ca la ușa cortului. Unii. Și unii dintre copii vor rămâne mult timp terorizați doar la gândul că merg la școală. E totul ok?

Mușamalizarea

Nu înțeleg de ce școlile mușamalizează astfel de cazuri. De ce nu iau măsuri atunci când apar? Mușamalizând, ascunzând un caz evident de comportament inadecvat, închizând ochii și neluând nicio măsură, profesorii slabi și cei care își umilesc elevii vor rămâne printre noi. Plus de asta, ești complice. Nu sunt destui oameni interesați să predea fără să-i jignească pe copii?

Oamenii din sistem se plâng că presa mediatizează astfel de cazuri. Am o sugestie: rezolvați problemele din școli înainte să se umple paharul, luați în considerare sesizările și reclamațiile, iar atunci presa va vorbi doar despre un caz de fostă învățătoare care a făcut ceva nepotrivit. Nu așteptați să punem noi, jurnaliștii, presiune. Scopul vostru ar trebui să fie să aveți școlile curate, și nu să ascundeți cât mai bine mizeria de ochii publicului și să vă enervați atunci când vi se cere socoteală, după ce s-a aflat toată povestea sau o parte din ea.

O postare influențată de o zi în care am vorbit, la Radio Napoca FM, despre copii umiliți de învățători, la școală. Am discutat cu profesori, directori de școală, șefi de inspectorat școlar, reprezentanți ai ONG-urilor care vor să combată violența verbală și fizică, părinți. Încă mai sunt nervoasă, agitată, revoltată din cauza asta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s