“Ce noroc ai că lucrezi la radio!”

De ce ai nevoie când ești tânăr, cu chef să muți munții din loc și îți mai merge și mintea? Oportunități, muncă multă, pile și noroc, ar zice unii. Eu cred că pilele te ajută mai ales dacă nu prea vrei să dai din coate. Dar dacă vrei, sunt șanse mari să reușești și fără ele. Și una e să ai pile, alta e să faci networking și să cunoști oameni care mai apoi te pot recomanda pe baza experiențelor directe pe care le au cu tine.

Pot să dau mărturie oricând că se poate reuși fără pile. Și mai cunosc zeci de oameni care nu au avut niciun ajutor necuvenit și au ajuns acolo unde și-au dorit. Sau aproape acolo unde și-au dorit. Pe mine cred că m-au ajutat mult poveștile de viață ale unor oameni pe care i-am cunoscut și care mi-au demonstrat că se poate. De o vreme îi caut, iar pe unii dintre ei îi și intervievez la radio.

Mi-am început activitatea la radio în urma unui stagiu de practică. Era obligatoriu pentru facultate. Am ajuns la Radio 21 Cluj, în 2005, iar timp de două săptămâni trebuia să văd cum merg lucrurile acolo. Am mers pe teren, am scris știri, am cumpărat mâncare pentru șefi, am făcut cafele și le-am transportat ca o adevărată fostă chelneriță. Cel mai important lucru e că am văzut cu ce se mănâncă radioul, am trecut de la fascinație la munca efectivă, de la “Uau, ce fain îi” la “Cum scriu știrea asta ca să înțeleagă ce vreau să-i transmit și ascultătorul care nu e cu urechile ciulite?”

Nu m-ar fi angajat nimeni atunci. Și nici peste 4 ani, dacă mergeam la cursuri și atât. Voce nelucrată, dicție cu probleme, accent ardelenesc cât încape. Asta a fost, practic, șansa mea, tocmai pentru că puteam gafa oricât în cele două săptămâni, iar dacă îmi dădeam seama că nu-i de mine, după acea perioadă îmi luam adeverința și gata! Fără obligații. Mi-a plăcut însă și, cu cât îmi dădeam seama că am enorm de mult de lucru, cu atât deveneam mai motivată (sau mai încăpățânată?). Practica de două săptămâni s-a transformat în 6 luni. Marius Bența, redactor-șef atunci la Radio 21 Cluj, m-a întrebat, după câteva luni bune: “Dear, nu au trecut alea două săptămâni de practică?”. Eu i-am spus că nu, așa că a avut mult de lucru să mă învețe meserie.

copii

Îmi spun unii că am noroc că lucrez la radio, că e fain să te audă lumea din mașină, de la duș, de pe scaunul de la stomatolog, din piscină… Nu e noroc. Nu am stat la soare, iar cineva m-a întrebat deodată dacă vreau să “vorbesc” la radio, au fost ore multe de citit cu creionul în gură, de alergat să prind o declarație sau de citit de o sută de ori aceeași frază, până când vocea suna acceptabil, uneori – mai rar – chiar bine. Au fost încercări și ratări, dezamăgiri și schimbări. Au fost momente când unii m-au dezamăgit, dar în locul lor au venit alții care m-au încurajat și mi-au spus că se poate.

Ăsta e și motivul pentru care promovez evenimentul BuzzCamp. Fiecare om are nevoie de o șansă. Și trebuie să alergăm după ea, nu vine la ofertă. Mergând la cursuri, la facultate, vor veni unele șanse spre tine, dar de regulă puține. E adevărat, depinde mult de domeniu. Implicându-te în diverse alte activități (voluntariat, proiecte etc) sunt șanse ceva mai mari. Șansa ta de unde va veni?

BuzzCamp vine în 20-21 aprilie la Cluj, iar evenimentul e adresat în special tinerilor care au între 18 și 27 de ani, adică celor care, din punct de vedere profesional, sunt la început de drum. Speakeri din companii de top vor împărtăși din experiența lor, despre începuturile lor și vor exista și job-uri, programe de intership și stagii de practică. Detalii aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s