Încredere

Mi-e frică de momentul în care nu mai avem încredere unii în alții, în care nu vom mai inspira încredere și în care nici nu mai știm ce înseamnă acest cuvânt pentru că l-am auzit prea rar și când s-a întâmplat, deznodământul a fost nefericit.

Businessman catching businesswoman

Mi-e teamă de momentul în care ajungem să fim atât de precauți (sau suspicioși) încât ne luăm toate măsurile de siguranță și astfel evităm să ne mai legăm de oameni pentru că știm de dinainte că omul din fața noastră ne vrea doar răul.

Mi-e frică să nu vină acea zi în care orice măsură, orice propunere și orice proiect sunt din start respinse (de tine, de mine, de noi) pentru că “eu știu, nu are rost să te implici, oricum e rău, e nașpa, e de rahat, nu poți schimba nimic”.

Am în jur oameni și proiecte care-mi demonstrează că ziua aceea nu a venit și că temerile mele nu sunt (deocamdată) întemeiate. Văd însă și mulți oameni – prea mulți – care în afară de a se plânge, nu fac mai nimic. Ba da, greșesc. Se plâng și critică. De ei îmi e milă sincer și mi-aș dori să existe un tratament. Tratament intensiv.

I-aș lua și le-aș arăta zeci de oameni care luptă în fiecare zi (cu boala, cu probleme grave, cu minciuna/corupția), oameni care voluntariază cât e ziua de lungă și persoane care din când în când dau totul pentru cei din jur. Astfel de oameni există. Credeți-mă. Sunt în jurul tău și în jurul meu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s