O zi pe an ne iubim țara. De ce n-o iubim în fiecare zi? 

În fiecare an, de 1 Decembrie, iubirea de țară din noi dă pe-afară. De Ziua României ne dăm, brusc, seama cât de mândri suntem noi că ne-am născut români. Realizăm, tot de 1 Decembrie, cât de minunată e țara în care locuim/în care ne-am născut, ce oameni minunați a dat ea, ce relief unic are și ce fain e aici.

steag

În orice altă zi din an, o blamăm pe ea, pe România. Spunem deseori că doar aici, la ea acasă, toate-s cu susul în jos. Doar aici, remarcăm noi adesea, oamenii ei se plâng și nu fac nimic. Cu noi în frunte, probabil. Aici valorile sunt nerespectate, cultura nu mai contează pentru aproape nimeni, în timp ce șmecheria și mitocănia ajung să aibă tot mai mulți adepți, subliniem noi.

De unde schimbările astea bruște la aceeași persoană? De ce o iubim de nu mai putem de ziua ei (și doar atunci), iar în rest o facem de rușine, între noi sau chiar printre străini? E vorba despre spirit de turmă, e nevoia de a căuta vinovați, dar și de a avea sentimentul de mândrie satisfăcut din când în când?  De ce?

Ne iubim părinții și dacă sunt săraci, și dacă sunt bogați. Și dacă ne-au oferit tot ce au putut, și dacă au existat lipsuri pe care nu au știut să le acopere. Și dacă sunt de la țară, și dacă locuiesc în oraș. Pentru că sunt părinții noștri, ei ne-au crescut și le datorăm mult din ceea ce suntem, cu bune și cu rele. Cam la fel e și cu țara, cred eu.

România e parte din noi, oricât ne-am dori să credem că suntem superiori. Sigur, ne dorim mai mult de la ea, am vrea să arate altfel și ne-am dori-o mai deșteaptă, mai prosperă, mai importantă în lume. O putem duce acolo sau stăm și plângem?

A trecut vremea când nu puteam să ne decidem viitorul, acum putem să facem aproape tot ceea ce vrem. Totuși, de ce ne complacem? Păi, e mai ușor să te plângi decât să faci ceva.

De ce rămâi la un job pe care nu-l suporți și de ce locuiești într-o țară care nu-ți place? Ai libertatea totală să pleci și nici nu e greu să-ți găsești un rost în afară. Dacă rămâi, fă tot ce poți să aduci un plus, altfel plânsetele tale nu au niciun rost.

Am locuit în afara țării aproape un an. Nu am plâns de dorul României, dar nici nu am sărit în sus de bucurie că plec de aici. Știam că va fi o experiență importantă care mă va ajuta enorm. Am luat bunele și relele din afară și mi-am dat seama că, dacă în călătorii scurte de câteva săptămâni totul pare roz, când ajungi să locuiești într-un loc mai mult timp, vezi și părțile gri și negre. La oameni, locuri, țări. Și mi-am dat seama că ar trebui să apreciez mai mult oamenii, locurile, obiceiurile, țara.

La mulți ani!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s