Iubirea trece prin…

Eram în clasa a treia, poate a patra. Copil mic și zburdalnic, un pic cam zvăpăiat din ce-mi amintesc eu și din ce-mi zic ai mei. Îmi plăcea de un coleg. Ne făceam ochi dulci, îl lăsam să copieze tema și, uneori, mă conducea acasă. Era, în capul meu, Marea Iubire.

kids

Într-o seară, după școală – aveam în acea perioadă ore după-amiaza – mă conduce până în fața blocului, deși el stătea în partea opusă a cartierului. Țin minte că era iarnă și frig, îmi erau înghețate mâinile și zăpada scârțâia sub cizmele noastre cu pungi pe interior. Nu sunt sigură că el avea pungi în bocanci, dar eu pot băga mâna-n foc că aveam, căci prin toate cizmele și bocancii îmi intra apa.

Să revenim la iubire.

El mă conduce până în fața blocului și imediat ce ajung la destinație îmi ia mâinile și-mi aruncă în mâini un bilețel mototolit. Apoi a luat-o la fugă. Mi s-a părut cam ciudat gestul, dar…cine-i poate înțelege pe băieți? Mai ales la 10-11 ani. Mă gândeam că poate așa se face.

Am alergat în casă și am intrat direct la baie – cu cizmele mele cu pungi pe interior și cu șosetele ude – să văd ce-i cu hârtia mototolită. Era un text mai lung, din care țin minte partea “Îmi place de tine, frumoas-o!”.

A fost ultima plimbare pe care am făcut-o împreună. La mulți ani, Limbă Română!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s