Partea bună dintr-o veste proastă

O vorbă din bătrâni spune că în orice rău e și-un bine. Nu prea am crezut în vorba asta deși, la drept vorbind, sunt o optimistă incurabilă. De fapt, de multe ori refuzam să văd răul, nu binele din fiecare rău.

De miercuri m-a lovit o răceală urâțică. Atât de urâtă încât n-am putut ajunge la Leadership Academy (23-26 noiembrie), eveniment JCI România pentru care îmi luasem două zile libere + zilele de weekend și care, din fericire, nu se suprapunea cu niciun alt eveniment. Răceala s-a suprapus la fix și, mai mult, a venit încăpățânată și hotărâtă să-mi facă program exclusiv. Nu părea că va da înapoi prea curând.

Partea proastă: n-am ajuns la Ploiești, la Leadership Academy și nici nu m-am simțit tare bine în astea trei zile. Să stau trei zile în casă, fără să ies deloc, e o provocare mare.

Partea bună: am dormit în trei zile cât n-am dormit într-o săptămână, am recuperat o parte din oboseala acumulată, am început și terminat o super carte (despre care sper că o să scriu aici) și am pus la cale proiecte pe care le amânam de muult timp. De câteva luni bune, din lipsă de timp, evident.

Acum câteva luni am citit o carte care presupunea un exercițiu: să descoperi cât mai multe lucruri bune care decurg dintr-o veste proastă. Și erau exemple de tragedii: atentatele din 11 septembrie, crize, cataclisme, decese, războaie. Pentru toate erai provocat să găsești măcar 3 lucruri bune care au decurs de acolo.  Desigur, asta fără să fie vreodată susținută ideea că un atentat e un lucru bun. Scopul era să descoperi lucruri care nu se văd cu ochiul liber și să încerci să gândești outside the box. Mai apoi, să aplici asta în viața ta, cu bune și cu rele. De atunci caut mereu să descopăr și partea bună din relele din jur, dar și invers, bunele din rele.

O boală apărută în familie în urmă cu câteva luni m-a făcut să le acord mai mare atenție părinților și rudelor apropiate, să iau legătura zilnic cu ai mei și, oricât de ocupată aș fi, să nu uit să vorbesc cu ei măcar două minute pe zi. Am învățat să am mai multă răbdare și să ascult, chiar dacă unele lucruri par fără sens.

Iar dacă mă gândesc la ziua de mâine, la duminicile care au trecut și la cele care vor veni, partea bună e că oamenii din jur se trezesc, nu mai cred orice li se spune, sunt mai interesați de ce se întâmplă în jurul lor, mai prezenți și reacționează. O parte din ei.

Partea proastă o știm toți…o vedem la diverse lansări de carte, declarații, legi, ședințe parlamentare și prin trafic. Acolo e provocarea inversă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s