Scrisoare de ziua ta, Românie

Dragă Românie,

azi, de ziua ta, m-am gândit să-ți scriu. Poate ajunge mesajul la tine și la cât mai mulți dintre locuitorii tăi.

În primul rând, vreau să-ți urez La mulți ani. Frumoși, cu sănătate, democrație, justiție, oameni deștepți, cinstiți și conducători demni de tine. N-ai avut o soartă ușoară. Au trecut 99 de ani și probabil că ești înțeleaptă și ai tras multe învățăminte. Noi, însă, cei care te locuim, ne-am dat de multe ori cu stângul în dreptul. Tu, oare, ce crezi despre noi? Ne mai suporți? Tu ești mândră de noi?

Azi îți spunem toți, în cor și individual, La mulți ani! Unii ți-o spun sincer, cu drag, alții te terfelesc tot anul, iar de 1 Decembrie te ridică în slăvi. Cred că ai observat asta și sigur te doare. Până și Google te serbează, Facebook-ul e plin de mesaje de iubire tricoloră, iar mândria e la cote înalte. Declarativ, cel puțin.

Pot să-ți spun ceva sincer? Ai 99 de ani, cred că poți suporta mesaje sincere. Și cred că ai nevoie de ele. Ești pregătită?

Nu ești cea mai grozavă țară din lume. Cei mai mulți locuitori ai tăi ar sări în sus de bucurie dacă ar putea să-și zică de mâine britanici, nemți, suedezi sau croați. Sau aproape orice altceva, numai români nu. Unii.

Ai văzut că mulți dintre români pleacă din țară și te părăsesc cu anii sau pentru totdeauna. Dar nu, nu e vina ta. Tu ești frumoasă, pe alocuri inteligentă și ai multe calități. Noi, cei pe care îi găzduiești, o cam dăm în bară. Noi, românii, îți stricăm ție reputația prin hoțiile noastre – în țară și peste hotare – prin incapacitatea noastră de a reforma un stat, de a gândi cu adevărat european, de a ne alege cârmuitorii, de a munci.

Cred că ai și auzit vorbele: “Faină țară, păcat că-i locuită”, “Ca la noi, la nimeni”. Da, chiar despre tine e vorba. Străinii care-ți calcă pământul sunt încântați de ce văd aici – ziceam că ești frumoasă, chiar ești – ar mai veni străinii și chiar s-ar stabili aici dacă noi, românii, n-am fi așa încremeniți în trecut.

De ce în România

Dragă Românie, ești o provocare continuă. Poate de-asta am și ales să mă întorc în țară. Am stat 8 luni departe de tine. N-am plâns noaptea de dor, dar nici n-am lăcrimat când am pășit din nou aici. De fapt, nu știu dacă e chiar dragoste între noi. Îmi ești dragă, că ești a mea, de-asta mă și doare când îi văd pe unii cum își bat joc de tine, de numele tău și de tot ce ai tu: resurse, bani, oameni, oportunități. Și, crede-mă, nu-s ceva suflet împietrit. De fapt plâng destul de des, mai ales la filme. Nu ți-aș putea jura că aici o să mor, nici că n-o să te părăsesc vreodată. Să fiu sinceră, m-am gândit serios de câteva ori să te las. Chiar și recent. Nu pentru că tu nu ai fi destul de bună, ci pentru că uneori mă simt eu neputincioasă. Și doare să te văd așa și să nu pot face nimic. Încă sunt aici…când/dacă plec, te anunț.

Mândru că sunt român?…Pe toate gardurile tale, online și offline, flutură azi tricolorul. Pe tine ce sentiment te-ncearcă, dragă Românie? Te bucuri sau, din contră, te întristează? Mie îmi e greu să fiu mândră.

Mândră că la mine în țară justiția e terfelită? Mândră că în România plângem după drumuri de zeci de ani și nu le avem nici acum? Mândră că nu ieșim la vot, dar că suntem toți specialiști în politică? Mândră că trebuie să ies în fiecare duminică în stradă ore bune ca să protestez? Mândră că ai parte de legi care să-i scape pe unii și pe alții de răspundere? Mândră că suntem mințiți, luați de fraieri, cumpărați cu un litru de ulei și cu o pungă de făină? Mândră că îi credem pe toți? Mândră că ne găsim scuze – toți sunt la fel – pentru lipsa de reacție, de decizie și de implicare? Mândră că nu ne putem ajuta unii pe alții, că suntem egoiști? Mândră că ne îngropăm în hârțoage, birocrație, iar când vrei să ajuți și să faci ceva într-adevăr valoros ți se cer acte peste acte, aberante cele mai multe dintre ele, toate conform cu originalul? Mândră că suntem încă analfabeți, creduli, neimplicați în societate și așteptăm să ne dea statul bani, job, casă? Mândră că regretăm comunismul? Mândră că mă reprezintă niște condamnați penal care mai aruncă, pe deasupra, și replici arogante? Mândră că facem pași înapoi? Mândră că nimeni nu întoarce capul să te ajute dacă tu cazi pe stradă în plină zi? Pentru toate asta nu, nu sunt mândră.

Sunt mândră în schimb că o parte din tine și din mine se trezește. Mândră că nu te lași, că ai o brumă de ambiție și inteligență. Mândră că pot să te ajut să ajungi acolo unde îmi doresc să te văd.

Vreau să-ți urez, ceva, Românie, în caz că încă mai citești și nu m-ai înjurat până acum: îți urez un sistem de sănătate sănătos (ironic, nu?), un sistem de justiție corect, un sistem administrativ organizat și administrat, oameni cinstiți și muncitori, pace și ani mulți. Și frumoși. Știu că simpla urare nu rezolvă toate astea și e nevoie să ne implicăm noi, cei mai mult sau mai puțin mândri. Și cred că unii dintre noi o facem. Poate nu destul…

Dacă vrei să-mi răspunzi, știi unde mă găsești deocamdată: în România.

La mulți ani!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s