Despre voluntariat, de ziua lui

Am descoperit voluntariatul într-o zi de toamnă, în octombrie 2014. Mergeam la interviu cu Steli și Florin, aveam o luxație la piciorul drept după un weekend pe munte și eram așa de entuziasmată că nu mi-a trecut prin cap să reprogramez întâlnirea. Țin și acum minte cum am sărit într-un picior până la ei și cum speram să nu observe că-s…defectă. Au observat, la final…

Auzisem de JCI, organizația mondială de tineri lideri și antreprenori, vedeam că fac proiecte faine și cochetam cu ideea de a mă implica. Lucram în presă, așa am și ajuns să aflu de ei, iar motivul care mă făcea să amân mereu implicarea era lipsa…(ai ghicit) timpului. Nu am timp!

Când să mai am timp și de voluntariat când am două, uneori chiar trei joburi în paralel? Când să mai lucrezi “pe gratis”, să-ți dai timpul și priceperea, când totul e pe bani?

De trei ani fac voluntariat, iar anul ăsta e cel mai intens. Sunt președintele JCI Cluj, așa că eu nu am voie să nu am…timp. Nici măcar atunci când nu am.

N-o să mint. E o provocare să conduc ONG-ul care ne reunește pe noi, 56 de tineri voluntari. Suntem atât de diverși și de ocupați, dar ne găsim timp, uneori e chiar spectaculos cum reușim să facem atâtea proiecte pe lângă business, job și viață personală.

Majoritatea colegilor sunt antreprenori, alții sunt specialiști în diverse domenii, dar ce ne leagă e dorința de a fi mai buni, de a crește și de a învăța leadership, HR, comunicare, project management. Și multe altele. Learning by doing, așa parcă-i zice.

Azi, de Ziua Internațională a Voluntarilor mă gândesc la colegii mei, cei peste 200.000 de voluntari JCI din toată lumea, la sutele de voluntari Fapte, dar și la milioanele de voluntari de pe glob, din diverse organizații. Ce îi motivează? I-am întrebat pe câțiva dintre ei, iar răspunsurile sunt diverse, exact ca ei. De la dezvoltare și creștere, la socializare, curiozitate, oportunitatea de a produce un impact vizibil în jur până la provocări și noi oportunități personale și profesionale. Cea mai amuzantă replică a venit de la un tip: “Fetele care fac voluntariat sunt cele mai mișto!” :))

Eu îi datorez voluntariatului multe. Voluntariarul mi-a adus în cale super proiecte în care azi mă implic, oameni pe care îi vreau aproape cât mai mult timp și, deloc de neglijat, m-a determinat să învăț să merg pe biță.

Sunt mai sigură pe mine, mai încrezătoare și mai proactivă, mai curajoasă și mai…bună, din multe puncte de vedere. Voluntariatului îi datorez domeniul în care lucrez pentru că mi-a dat ocazia să testez PR-ul și comunicarea într-un mediu sigur, în echipa JCI Cluj, iar apoi am decis că ăsta e drumul pe care vreau să merg.

Nu știu cum aș fi eu fără voluntariat, dar sigur aș fi mai săracă. În experiențe, învățături, prieteni și oportunități. Și cine vrea să fie sărac în lumea asta?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s