7 zile în Asia. Israel și Palestina

Finalul anului și începutul lui 2018 mi-au adus experiențe faine, diverse și spectaculoase. Călătoriile au darul ăsta: mă transformă (în bine, zic eu), îmi dau putere, curaj, energie și mă încarcă pozitiv. Iar pentru un 2018 așa cum mi-l doresc sigur am nevoie de multă energie!

Din 28 decembrie și până în 4 ianuarie am fost în Israel. Într-una din zile am trecut granița și am făcut o mică vizită, de jumătate de zi, în Palestina, la Betleem. Pe scurt: a fost spectaculos, din toate punctele de vedere. Deși am călătorit destul de mult în ultimii ani, e prima dată când am ieșit din Europa. Chiar acum mi-am făcut calculele: am vizitat 21 de țări, iar Israel era de mult pe lista de așteptare. Iată că i-a venit rândul.

 

Din Cluj în Tel Aviv

Aveam pașaport de acum doi ani, provocarea a fost doar să-l găsesc și să nu-l uit acasă.  :))

Pentru Israel e nevoie de un permis de ședere, pe care îl obții direct de la ei, când aterizezi în aeroport. Eu am zburat cu Blue Air din Cluj în Tel Aviv, iar drumul a durat trei ore. După încă o oră și jumătate de așteptare la check out, eram oficial în Israel.

Controalele sunt destul de riguroase și la intrare și la ieșire, pe mine la ieșirea din Israel m-au întrebat multe, inclusiv despre familie, originile mele, cu cine am vorbit și, mai ales, dacă mi-a dat cineva vreun pachet de transportat pe parcursul vizitei sau acum, la plecare. E de înțeles de ce fac asta, atacurile și atentatele sunt la ordinea zilei în partea asta a lumii.

Acolo, la aeropot am primit permisul de ședere și mi s-a recomandat să am mereu la mine pașaportul și acest permis, ca să nu am probleme. Nu am avut probleme, de altfel nu m-a legitimat nimeni pe tot parcursul vizitei, în afară de punctul de trecere a frontierei prin care am trecut.

Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv e legat de oraș prin trenuri care circulă bine, cred că sunt două pe oră, iar drumul aici durează aproximativ 15-20 de minute. Majoritatea stațiilor au numele în ebraică, arabă și engleză, dar nu chiar toate. Am avut câteva momente în care mi-ar fi plăcut să știu ivrid, ar fi fost util, dar în 99% din cazuri cu engleza te înțelegi cu oamenii din zonă.

Ce am vizitat

Fiecare zi a fost dedicată unui oraș sau unei zone. În Tel Aviv am început cu un tur ghidat în zona veche a orașului. Tamar, ghidul nostru evreu, ne-a plimbat prin Old Jaffa, vechiul oraș Tel Aviv, pe la zidurile cetății, fântânile din vechime, portocalul suspendat și fără rădăcini și prin portul Tel Aviv.

Fiecare loc e plin de povești și legende care te fac să-ți dorești să descoperi și mai mult din acest oraș frumos, dar plin de contraste. Am umblat cam 20 de kilometri pe jos pe zi, asta pe lângă autobuze, trenuri și mașini, așa că după 7 zile aplicația mea de pași îmi spune că am mers 133 de kilometri pe jos. Și am avut ce vedea!

După Old Jaffa, a urmat o vizită (a doua zi) în zona nouă a Tel Avivului. După clădirile mici și înghesuite din piatră, a venit rândul zgârie-norilor să-și facă simțită prezența în metropolă, a parcurilor în care ai zeci de activități, hamace și zone de relaxare.

La hamace mi-a plăcut, se mai și auzea jazz din parcul din apropiere, așa că preț de câteva minute mi-am imaginat că e vară (nu a fost greu, erau 22 de grade) și că sunt la Jazz in the Park, la Cluj. 🙂

În Tel Aviv am avut timp de plimbare și mai alertă și mai relaxată, și pe ploaie și pe soare. Am luat la pas Sarona, White City – zona protejată de UNESCO – Rotschschild Boulevard.

În Carmel Market am reușit să stau doar 10 minute și mă felicit că am reușit atât, e o piață tradițională cu legume-fructe și o agitație de nedescris. Cum nu sunt deloc fan shopping și nici nu-mi place în aglomerație, am rezistat doar cât să o observ de la distanță.

În schimb ore bune am petrecut în parcuri, pe malul Mării Mediterane, în zonele pietonale, în Old Jaffa, cartierul Florentin și în piețele Dizengoff și Rabin. Piața Rabin e cea mai mare piață publică din Israel și inițial a fost numită „Piața Regilor Israelieni”. În anul 1995 și-a schimbat denumirea în Rabin după ce primul ministrul din acea perioada, Yitzhak Rabin, a fost asasinat aici.

E o poveste lungă despre cum Rabin a făcut pace cu popoarele din vecini cu care era în război – Palestina, Iordania – și după ce pacea a fost semnată, a fost împușcat în această piață, chiar de un evreu. Toată povestea o găsiți în muzeul dedicat lui, unde am stat vreo trei ore, într-o zi ploioasă.

Un alt muzeu pe care l-am vizitat aici e Tel Avid Museum of Art, în care m-aș fi putut pierde trei zile, nu doar patru ore. M-au impresionat lucrările în miniatură, sculpturi care erau de o precizie extraordinară și refăceau complet interioare de case, camere și spații publice.

Ierusalim. Betleem. Nazaret. Haifa și Grădinile Baha’i

Ierusalim, Orașul Sfânt, e plin de locuri în care vrei să ajungi. Am avut o zi la dispoziție în Ierusalim, așa că am pornit de dimineața devreme. Am avut și un ghid profesionist, Gabriela Baddour, care a eficientizat la maximum timpul nostru. Vizita în Ierusalim a început de pe Muntele Măslinilor, pe care l-am coborât la pas până în Grădina Ghetsimani cu măslinii ei vechi de 2.300 de ani, apoi am ajuns în orașul vechi și am văzut locurile unde a fost condamnat, închis și răstingnit Isus, am parcurs tot Drumul Crucii și am ajuns la Sfântul Momânt, Domul Stâncii, unde din fericire nu a fost aglomerat. Am continuat cu Zidul Plângerii și mormântul Fecioarei Maria.

De la Ierusalim am plecat în Palestina, în Betleem, Orașul Nașterii, și am văzut locul unde se spune că s-ar fi născut Isus. Am trecut printr-o vamă în care nu te controlează nimeni la intrare, dar vei fi controlat serios la ieșire, când vrei să te întorci în Israel. Înapoi în Israel am mai vizitat Nazaret, locul unde a locuit Isus și unde îngerul Gavril ar fi anunțat-o pe Maria că e însărcinată.

Și dacă ești credincios, și dacă nu, locul ăsta n-are cum să nu te impresioneze.

Într-una dintre ultimele zile în Israel am vizitat Grădinile Baha’i și templul Bahá’u’lláh. E un loc superb, de sus vezi grădinile, dispuse pe mai multe etaje, iar în zare e Marea Mediterană. Care te însoțește în tot orașul.

Sabatul

Evreii credincioși se odihnesc și se roagă sâmbăta, care e ziua lor sfântă. Adică de vineri seara, de la apusul soarelui, până sâmbătă după apus. De Shabbat mijloacele de transport în comun nu circulă, iar magazinele evreiești sunt închise. Am stat de Shabbat în Tel Aviv, tocmai din cauza asta: nu aveam cum să ajung în alt oraș…

Se simte pe străzi că e zi de sărbătoare, cam 70-80% din locuri erau închise în Tel Aviv. Oricum, într-un oraș așa de mare am găsit restaurante deschise și, mai mult, la Art Museum a fost deschis.

Evreii care sunt credincioși nu fac absolut nimic în aceasta zi: nu muncesc, nu gătesc, nu fac cumpărături, nu citesc, nu se uită la televizor. E zi de rugăciune și de meditație.

Securitate

Pacea în Israel și în Palestina e o dorință veche, dar încă neîmplinită. Bombardamente, rachete și atentate se petrec încă și sunt la ordinea zilei, mai ales în anumite zone ale țării. Fâșia Gaza e aici, la o aruncătură de băț. Iar pacea la care spera premierul Rabin nu a fost de durată. Peste tot pe unde calci o să vezi militari, majoritatea foarte tineri și majoritatea cu mitraliere la ei. Unul dintre ei chiar m-a luat la rost, prea i se părea suspect că trec prin același loc într-un interval așa de scurt.

Nu am văzut niciodată atât de multe arme și atât de mulți oameni inarmați Din ce am înțeles de la localnici, după liceu băieții fac stagiu miliar obligatoriu de 3 ani, iar fetele, de doi ani și scapă de stagiul militar doar ultra-religioșii care sunt cam 10% din populația țării. După armată pot să se întoarcă la studii, dacă își doresc asta.

Mâncarea

Am redescoperit humusul, de data asta făcut așa cum trebuie. Am mâncat humus în fiecare zi, atât de mult mi-a plăcut. Și falafelul e de încercat când ești aici dar și salatele tradiționale – au multe –  și preparatele din carne de miel, foarte prezente în meniurile restaurantelor.

Kosher food vs non-kosher food – textul ăsta apare cam peste tot în restarante, magazine și pe diverse produse. Nu am înțeles în primă fază la ce se referă. Evreii credincioși au mai multe restricții culinare: nu mănâncă deloc carne de porc sau preparate din porc (asta știam deja), dar nu combină nici carnea cu produsele lactate. Și mai mult și alte reguli, astea-s de bază. Eu am mâncat și kosher, dar și non. Oricum, mâncarea e foarte gustoasă indiferent ce ai alege.

Concluzie: excursia în Israel a fost extraordinară, m-a făcut să caut și să înțeleg – măcar parțial – multe despre conflictul dintre evrei, arabi, palestinieni, sinagogi, temple, moschei, Fâșia Gaza, kosher food, Palestina, Ierusalim, Baha’i, musulmani, cultură și civilizație orientală.

Shalom!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s