Noi și Regele

Cum ar fi dacă toți cei care îl plâng azi pe Rege preiau măcar un pic din caracterul lui? Cum am arăta noi, ca națiune, ca oameni, ca țară? Sau rămânem doar la nivel de mesaje lacrimogene și ne amintim doar azi de moralitate, dreptate, modestie, iubire, lideri onești? De mâine revenim la furt, impostură, duplicitate? La nepăsare și la egoism? La golănii și mârșăvii.

L-am descoperit pe Regele Mihai I al României în ultimii ani prin cărți și documentare. Am vrut să-l întâlnesc la Săvârșin, în urmă cu fix 3 ani ani, de Crăciun. Starea de sănătate nu i-a permis să-și petreacă sărbătorile acolo, așa că m-am mulțumit să descopăr locul.

Continue reading

Advertisements

Ce se întâmplă dacă stăm acasă

E un moment istoric. Și scriu asta fără să cred că folosesc cuvinte prea mari. Așa cum învață azi copiii despre Revoluția din ’89 la istorie, așa vor învăța și despre ce se întâmplă acum în stradă. Într-un fel sau altul.

Acum e șansa noastră să arătăm că vrem o țară democratică, nu una bananieră. Că vrem avansare pe criterii de competență și pe muncă, nu pe nepotism și fraudă. Acum e șansa noastră de a face ceva cu adevărat bun pentru România. Pentru noi, pentru țară, pentru un viitor normal aici.

În ultimele zile am fost în stradă în fiecare seară și noapte. Și atunci când îmi era foame, și atunci când îmi era frig sau somn, și atunci când aveam alte planuri sau întâlniri. Le-am anulat.

Continue reading

Iubirea trece prin…

Eram în clasa a treia, poate a patra. Copil mic și zburdalnic, un pic cam zvăpăiat din ce-mi amintesc eu și din ce-mi zic ai mei. Îmi plăcea de un coleg. Ne făceam ochi dulci, îl lăsam să copieze tema și, uneori, mă conducea acasă. Era, în capul meu, Marea Iubire.

kids

Într-o seară, după școală – aveam în acea perioadă ore după-amiaza – mă conduce până în fața blocului, deși el stătea în partea opusă a cartierului. Țin minte că era iarnă și frig, îmi erau înghețate mâinile și zăpada scârțâia sub cizmele noastre cu pungi pe interior. Nu sunt sigură că el avea pungi în bocanci, dar eu pot băga mâna-n foc că aveam, căci prin toate cizmele și bocancii îmi intra apa.

Continue reading

Marți, înainte de Crăciun

Am văzut zilele trecute cozi uriașe în magazine, mai ales în supermarketuri, pe care le-am evitat cât am putut. Nici la magazinul de la colțul blocului nu era mai bine. Au fost străzi blocate din cauza numărului mare de mașini – circula pe Facebook o poză din Cluj cu o coadă de la Calvaria până la Polus. Toată lumea pare să fie la cumpărături. Mâncare, cadouri, brazi. Fiecare om pare să caute ceva și toți transmit cumva o teamă că ar putea să nu găsească obiectul fără de care Crăciunul nu e… Crăciun. Înghesuială, agitație, nervi.

Continue reading

De ce iubim ziua de luni

Ziua de luni pare a fi cea mai urâtă zi din săptămână, cel puțin dacă e să analizăm ce se spune/scrie despre ea. La o căutare pe Google, biata zi nu se bucură de o imagine prea bună. Până și Jerry o urăște…

despre luni

Totuși, de ce nu ne place ziua de luni? Oare suntem leneși, am sta mereu acasă fără să muncim și de-asta ne plângem “Ufff, iar e luni!”? Gândește-te la asta când spui cu groază că mâine e luni. Nu-ți place ceea ce faci? Schimbă!

Te provoc să-mi spui de ce IUBEȘTI ziua de luni. Iaca, asta provocare!

 

Încep eu:

Îmi plac începuturile, am un loc de muncă pe care-l iubesc, am colegi faini și oportunitățile curg la tot pasul: profesional și personal. În zilele de luni stăm un pic mai mult la cafea și eu, personal, fac planificări pentru săptămâna care începe. După două zile de relaxare, e exact ce am nevoie să mă mobilizez. Aplicat pe săptămâna asta, am niște întâlniri la care aștept să particip și Gala de Crăciun JCI Cluj  de prezentat.

Nu mai e mult până luni, așa că mâine dimineață spune:

monday