7 zile în Asia. Israel și Palestina

Finalul anului și începutul lui 2018 mi-au adus experiențe faine, diverse și spectaculoase. Călătoriile au darul ăsta: mă transformă (în bine, zic eu), îmi dau putere, curaj, energie și mă încarcă pozitiv. Iar pentru un 2018 așa cum mi-l doresc sigur am nevoie de multă energie!

Din 28 decembrie și până în 4 ianuarie am fost în Israel. Într-una din zile am trecut granița și am făcut o mică vizită, de jumătate de zi, în Palestina, la Betleem. Pe scurt: a fost spectaculos, din toate punctele de vedere. Deși am călătorit destul de mult în ultimii ani, e prima dată când am ieșit din Europa. Chiar acum mi-am făcut calculele: am vizitat 21 de țări, iar Israel era de mult pe lista de așteptare. Iată că i-a venit rândul.

Continue reading

Advertisements

Despre fake news și dezinformare. Cum identificăm o știre falsă

De câte ori am luat “de bună” o știre falsă? De câte ori am crezut că e reală, dar de fapt era o manipulare grosolană, o informație scoasă din context, o minciună cap-coadă sau un decupaj care transformă o declarație în opusul ei? Cel mai probabil va fi imposibil să ne dăm seama de câte ori ni s-a întâmplat. Mie sigur mi s-a întâmplat. Cel mai recent caz a fost chiar ieri. Așa m-am și hotărât să scriu despre asta.

Așadar, cum facem să NU (mai) cădem în plasa știrilor false?

Continue reading

Despre voluntariat, de ziua lui

Am descoperit voluntariatul într-o zi de toamnă, în octombrie 2014. Mergeam la interviu cu Steli și Florin, aveam o luxație la piciorul drept după un weekend pe munte și eram așa de entuziasmată că nu mi-a trecut prin cap să reprogramez întâlnirea. Țin și acum minte cum am sărit într-un picior până la ei și cum speram să nu observe că-s…defectă. Au observat, la final…

Auzisem de JCI, organizația mondială de tineri lideri și antreprenori, vedeam că fac proiecte faine și cochetam cu ideea de a mă implica. Lucram în presă, așa am și ajuns să aflu de ei, iar motivul care mă făcea să amân mereu implicarea era lipsa…(ai ghicit) timpului. Nu am timp!

Continue reading

Prietenia e atunci când… De la “Elastic” la întâlniri la botez

Nu ne-am văzut de luni bune. În 99% din cazuri, eu sunt de vină, cu programul meu, activitățile extra, voluntariatul și multele super proiecte în care sunt implicată.

Viețile noastre s-au schimbat mult de acum două decenii, când ne-am cunoscut, când eram trei ștrengărițe care jucau “Elastic” în fața blocului. Apropo, mereu mi-a plăcut jocul ăsta. Și Șotron. Eram chiar bună la tot ce implica sărituri, zbenguit și nestat locului. La trasat liniile era mai complicat.

Ne vedem rar, iar când reușesc să mă mobilizez asta înseamnă de câteva ori pe an.

Dar prietenia nu cred că se bazează doar pe asta: întâlniri regulate și dese, chefuri și ajuns pe 10 cărări acasă. Deși am avut noi și partea asta…

Continue reading

Scrisoare de ziua ta, Românie

Dragă Românie,

azi, de ziua ta, m-am gândit să-ți scriu. Poate ajunge mesajul la tine și la cât mai mulți dintre locuitorii tăi.

În primul rând, vreau să-ți urez La mulți ani. Frumoși, cu sănătate, democrație, justiție, oameni deștepți, cinstiți și conducători demni de tine. N-ai avut o soartă ușoară. Au trecut 99 de ani și probabil că ești înțeleaptă și ai tras multe învățăminte. Noi, însă, cei care te locuim, ne-am dat de multe ori cu stângul în dreptul. Tu, oare, ce crezi despre noi? Ne mai suporți? Tu ești mândră de noi?

Continue reading

Protestul, justiția și ploaia

Duminică, 26 noiembrie 2017

Ora 18:00

Sunt acasă, după patru zile în care am stat exclusiv in pat și am încercat să-mi revin după o răceală combinată cu o stare de oboseală pe care o tot duceam de câteva luni.

Încă de dimineață mă gândeam la protest, dar mi-am zis, resemnată, că de data asta ies alții, eu am o “scuză” cât de poate de bună și de reală. Nici măcar nu e scuză, e adevărul. Sunt răcită, mi-am anulat evenimente din weekend din cauza asta, am stat patru zile la căldură, nu o să dau cu piciorul progreselor din ultimele zile doar pentru protest…care oricum nu știm cât contează, cât nu.

Continue reading

Cum am fost bibliotecară de ocazie. La 7 ani

Stăteam ore în șir în bibliotecă să-mi aleg cărțile, până când bibliotecarele veneau să vadă dacă mai sunt în viață sau dacă nu cumva fac prăpăd în jur. Îmi era greu să aleg dintre miile de cărți expuse la care aveam acces pe alese. Aveam 7 ani și îmi doream să devin bibliotecară. Eram pur și simplu îndrăgostită de cărți. Asta a fost prima meserie la care m-am gândit vreodată.

Îmi imaginam atunci că un bibliotecar citește absolut toate cărțile, vechi sau noi, de copii sau de adulți, indiferent de temă, domeniu sau an de apariție. La vârsta aia ceva mai frumos nu-mi puteam imagina. Căci pe-atunci nu știam ce e aia PR, marketing, evenimente. 🙂

books_0

Într-o zi, la bibliotecă, îmi căutam cărți (aveam voie să aleg cel mult 4), când am observat un băiețel cam de vârsta mea.

Continue reading