14+ lucruri pe care copiii și bebelușii le fac ușor, iar adulții nu

Copiii pot să ne pară neajutorați și complet dependenți de noi, dar au unele abilități și competențe pe care noi, adulții, nu le avem.

Nu sunt chiar puține lucrurile pe care cei mici le pot face ușor, dar noi fie nu le putem face, fie reușim să le facem, dar ne e destul de greu:

Continue reading

De ce stau acasă?

Pentru că trebuie. Pentru că this is the right thing to do right now.

Pentru că îmi pasă de sănătatea mea, a celor dragi, dar și a celor pe care nu-i cunosc.

Pentru că nu vreau să-mi bat joc de munca celor care luptă cu virusul, care se epuizează zilele astea muncind pe rupte și care se pun în pericol pentru NOI.

Pentru că nu-s bătută-n cap și pricep și “cu vorba bună”. Nu-i musai să stea polițistul cu mitraliera în fața ușii mele ca să pricep.

Continue reading

2019

2019 a fost cel mai greu an din viața mea. Cel mai plin de provocări. Cu cele mai multe incertitudini, cu cele mai grele încercări de până acum. Sper să nu vină vreodată un an care să-l întreacă.

Am început anul cu tot felul de probleme de sănătate. Îl închei cu plecarea dintre noi a unui om drag și foarte apropiat din familie pe care tare l-am iubit mult, pe care am încercat să-l ajut mai mult decât a vrut el să se ajute. Am umblat prin spitale, am dormit mai puțin decât mi-aș fi închipuit că e posibil, am fost stresată și agitată din o mie de motive, am fost deseori sleită de puteri, alteori epuizată.

Am plâns, iar uneori am crezut că nu o să mai pot să râd cu aceeași poftă cu care o făceam acum un an-doi-trei. Dar nu e așa, pot să râd chiar mai cu poftă, tocmai pentru că-mi apreciez și mai tare viața, oamenii, experiențele.

2019 e anul în care am învățat.

Am învățat cu adevărat cum să am grijă de mine și de cei pe care-i iubesc.

Am învățat să fiu eficientă într-o oră cât într-o zi.

Am învățat să găsesc soluții în contratimp și să le mai și aplic.

Am învățat să iert cu adevărat.

Am învățat să am răbdare.

Am învățat să-i las pe cei de lângă mine să greșească, pentru că e modul în care ei învață.

Am învățat să fiu mai atentă la mine, la subconștient și la psihic.

Am învățat să nu fiu așa dură cu mine, că până și eu sunt om. :))

Nu e vina bietului 2019 că pentru mine a fost un an horror. Poate că nu e nici măcar vina mea. Dar mă bucur că se termină mintenaș anul ăsta.

Simt că 2020 va fi un an bun, chiar foarte bun.

2019, ai fost greu, dar îți mulțumesc pentru lecții. Sunt recunoscătoare că le-am trăit deși, fie vorba între noi, nu m-aș fi supărat dacă erai un pic-un pic mai blând.

2020, te aștept! 🙂

Ultima zi de înscriere pentru trupe în Concursul Internațional Jazz in the Park

Anul ăsta în 3-5 mai voi fi la Concursul Internațional Jazz in the Park. Adică o să ascult câteva dintre trupele care promit mult și care vor cânta în aer liber într-o atmosferă relaxată și friendly.

În ultimii ani la concurs au participat formații de jazz aflate la început de drum sau consacrate și m-am bucurat că pe unele dintre ele le-am văzut și auzit tot mai mult după aceea.

Tot spunem că e greu să te afirmi. Mai ales în muzică. Mai ales dacă nu cânți muzică comercială. Așa e. Tocmai de aceea sper să avem cât mai multe și mai bune trupe înscrise în concurs. Din toată lumea.

Continue reading

Fericirea e atunci când…

Ce-i și fericirea asta? Ne urăm “La mulți ani fericiți!”, “Să fii fericit/ă!” și alte derivate. Azi, de Ziua Internațională a Fericirii, m-am trezit cu întrebarea asta în minte.

Când aveam 5 ani eram fericită când puteam să mă joc în voie la bunici cu o bucățică de lemn căreia îi ziceam “păpușă”. Nu-i vorbă că aveam și păpuși adevărate, dar bucățica aia de lemn era…cea mai faină păpușă. Pentru că am confecționat-o eu.

Continue reading

7 zile în Asia. Israel și Palestina

Finalul anului și începutul lui 2018 mi-au adus experiențe faine, diverse și spectaculoase. Călătoriile au darul ăsta: mă transformă (în bine, zic eu), îmi dau putere, curaj, energie și mă încarcă pozitiv. Iar pentru un 2018 așa cum mi-l doresc sigur am nevoie de multă energie!

Din 28 decembrie și până în 4 ianuarie am fost în Israel. Într-una din zile am trecut granița și am făcut o mică vizită, de jumătate de zi, în Palestina, la Betleem. Pe scurt: a fost spectaculos, din toate punctele de vedere. Deși am călătorit destul de mult în ultimii ani, e prima dată când am ieșit din Europa. Chiar acum mi-am făcut calculele: am vizitat 21 de țări, iar Israel era de mult pe lista de așteptare. Iată că i-a venit rândul.

Continue reading

Despre fake news și dezinformare. Cum identificăm o știre falsă

De câte ori am luat “de bună” o știre falsă? De câte ori am crezut că e reală, dar de fapt era o manipulare grosolană, o informație scoasă din context, o minciună cap-coadă sau un decupaj care transformă o declarație în opusul ei? Cel mai probabil va fi imposibil să ne dăm seama de câte ori ni s-a întâmplat. Mie sigur mi s-a întâmplat. Cel mai recent caz a fost chiar ieri. Așa m-am și hotărât să scriu despre asta.

Așadar, cum facem să NU (mai) cădem în plasa știrilor false?

Continue reading

Despre voluntariat, de ziua lui

Am descoperit voluntariatul într-o zi de toamnă, în octombrie 2014. Mergeam la interviu cu Steli și Florin, aveam o luxație la piciorul drept după un weekend pe munte și eram așa de entuziasmată că nu mi-a trecut prin cap să reprogramez întâlnirea. Țin și acum minte cum am sărit într-un picior până la ei și cum speram să nu observe că-s…defectă. Au observat, la final…

Auzisem de JCI, organizația mondială de tineri lideri și antreprenori, vedeam că fac proiecte faine și cochetam cu ideea de a mă implica. Lucram în presă, așa am și ajuns să aflu de ei, iar motivul care mă făcea să amân mereu implicarea era lipsa…(ai ghicit) timpului. Nu am timp!

Continue reading