Despre discuții cruciale și abordarea lor

Ți s-a întâmplat vreodată să fii înțeles greșit de cei din jur sau să vrei să transmiți un mesaj, însă interlocutorul tău să înțeleagă cu totul altceva? Sau să o ia personal, ca pe un atac/ reproș? De aici până la ceartă, supărare și lipsa dialogului e doar un pas. Mie sigur mi s-a întâmplat. Și nu doar o dată. Și acasă, și la birou, și între prieteni. Țin minte că nu îmi era clar unde am greșit sau dacă am greșit cu ceva.

Discuțiile cu mize mari, cele incomode și cele în care vrei să dai feedback negativ – dar constructiv – se pot transforma destul de ușor într-un eșec. De fapt, e nevoie de un expert în zonă ca să nu se întâmple asta. Sau de o abordare diferită de cea cu care suntem obișnuiți în discuțiile noastre de zi cu zi.

Prima carte citită în 2017

Am început să mă gândesc serios la modul în care abordez discuțiile cruciale din viața mea după ce am găsit cartea  Crucial Conversations. Tools for talking when stakes are high. Am găsit-o la birou și, deși nu am început să o citesc imediat, mă interesa subiectul și eram curioasă dacă e un instrument valoros sau doar o altă carte cu așa-zise…secrete. Că-i plină lumea de cărți care promit nemurirea.

Continue reading

Advertisements

Cum am câștigat 2 premii la Romanian PR Award

Eram la Iași, pregăteam Târgul de Cariere de acolo și, în timp ce dădeam sincroane presei și răspundeam la interviurile jurnaliștilor despre târg, am expediat un mesaj. Mesajul prin care înscriam Jazz in the Park, prin Asociația Fapte, la PR Award. La două categorii, cu două proiecte: Jazz in the Park Bogata Edition și Fondul Jazz in the Park. Nu aveam așteptări, dar aveam speranțe și dorințe.

Continue reading

Jurnal de PR: Experimentul Jazz in the Park Bogata Edition

 

A început ca o glumă, am considerat-o o provocare și s-a concretizat într-un experiment. Un experiment reușit, se pare, după sutele de mesaje, răspunsuri și apariții media, după miile de zâmbete pe care mi le amintesc și acum. Ne-am mobilizat în doar 10 zile și, în paralel cu alte proiecte, ne-am dorit să experimentăm. Cred că n-a fost noapte în care să nu-l visez. Ba că merge bine, ba că merge rău. Ba că am uitat ceva și e ziua evenimentului, ba că e așa frumos de zici că suntem în Bogota…ba că nu vine nimeni, ba că suntem prea mulți.

Continue reading

Bucurie culturală

Vestea că orașul pe care-l iubesc a intrat în finala competiției pentru Capitala Europeană Culturală 2021 m-a făcut să sar de pe scaun, azi, la birou. Nu am avut răbdare să aștept să dea site-urile de știri vestea, așa că am găsit o transmisie în timp real și am urmărit din birou, în timp ce unii colegi erau chiar la conferința la care se anunțau finaliștii, la București. Am adunat colegii rămași la Cluj în birou, am făcut pronosticuri din care Clujul făcea parte în mod evident și am tremurat de emoții. La propriu. Ne gândeam noi că nu are cum să lipsească Clujul din lista scurtă, dar emoții tot aveam. Parcă dădea copilului nostru bacalaureatul.

Continue reading

Și, de fapt, tu ce faci la serviciu? Dilemele părinților care încearcă să înțeleagă ce e marketingul și PR-ul

Era o vreme când părinții mei știau cu ce se ocupă mezina lor: era elevă, studentă, masterandă ori jurnalistă. Au înțeles ușor și perioada în care făceam vânzări și cea în care lucream în editare de carte. Înțelegeau ei că merg la tot felul de conferințe de presă, proteste, simpozioane, lansări, puneam întrebări și, de regulă, primeam și răspunsuri. Rezultatul muncii mele era, în cele mai multe cazuri, disponibil în scris sau audio: în ziar, în cărți sau la radio.

Problemele pentru părinții mei au apărut în momentul în care am decis, în august 2015,

Continue reading