Eram în clasa a treia, poate a patra. Copil mic și zburdalnic, un pic cam zvăpăiat din ce-mi amintesc eu și din ce-mi zic ai mei. Îmi plăcea de un coleg. Ne făceam ochi dulci, îl lăsam să copieze tema și, uneori, mă conducea acasă. Era, în capul meu, Marea Iubire.
Într-o seară, după școală – aveam în acea perioadă ore după-amiaza – mă conduce până în fața blocului, deși el stătea în partea opusă a cartierului. Țin minte că era iarnă și frig, îmi erau înghețate mâinile și zăpada scârțâia sub cizmele noastre cu pungi pe interior. Nu sunt sigură că el avea pungi în bocanci, dar eu pot băga mâna-n foc că aveam, căci prin toate cizmele și bocancii îmi intra apa.
Despre oameni și proiecte mișto 