Cred că fiecare om e stăpân pe deciziile pe care le ia, în fond (și) asta ne diferențiază pe noi, oamenii, unii de alții: deciziile pe care le luăm ne duc într-un loc sau în altul, mai sus sau mai jos într-o ierarhie, devenim învinși sau învingători, ne ridicăm sau rămânem jos când suntem loviți. Sau stagnăm. Ce facem și cum ne raportăm la ceea ce e în jurul nostru ne caracterizează mai mult decât înălțimea, sexul, culoarea ochilor. Sunt însă și cazuri în care viitorul ne este decis de alții, iar exemplele sunt multiple. Cel mai trist e atunci când ai dreptul să decizi, dar preferi să taci. Azi, în primul tur de scrutin la prezidențiale, e ocazia ta să spui ce vrei. De fapt, să ștampilezi.
Votez pentru că îmi pasă ce se întâmplă cu țara asta, votez pentru că e dreptul meu și pentru că prefer să iau eu deciziile atunci când mi se permite, nu să-i las pe alții să o facă în locul meu. Cred că eu știu mai bine ce valori susțin decât un om care nu mă cunoaște și poate nu a citit niciun program electoral (acolo unde el există). Am citit în ultimele zile multe opinii, unele de la oameni pe care îi respect, opinii total ilogice câteva, ca de exemplu “Am luat decizia de a-i vota pe toți”, “Îl votez pe X pentru că are stofă de președinte”, “Are șanse să câștige”. Nu cred că toți sunt la fel. Nu sunt! Evident, e dreptul tău să stai acasă și să nu faci nimic sau să mergi până acolo doar pentru a folosi tușul ștampilei, fără să alegi, dar nu e păcat să stai pe margine? La prânz pot decide eu în locul tău ce vei mânca? Nota de plată tu o plătești, dar hotărăsc eu în locul tău. Ce dacă nu-ți place orezul, îl vei plăti. Mai mult, aleg eu și restaurantul la care mergi (poate e cel mai piperat ca preț sau cel mai slab din punct de vedere al calității).
Votăm în funcție de criterii subiective, uneori, de cum arată candidatul, de cât de simpatic ni se pare ș.a.m.d. E adevărat, chimia între doi oameni e importantă, dar a judeca astfel astăzi mi se pare irațional, iar omul, pare-se, ar fi o ființă rațională.
Ce votez? Votez cu speranța (pentru că nu am certitudini) că pun ștampila pe un om onest (până acum nu a demonstrat că și-ar dori să căpătuiască, că ar vrea își ajute prietenii să obțină funcții ori contracte cu statul și nici nu sunt informații că s-ar învârti în cercuri dubioase). Votez pe cineva care are un program și nu susține doar lozinci, votez un om care a demonstrat că știe să facă bine treaba atunci când este în fruntea unei structuri (știu că sună cam minimalist, dar sunt atât de mulți care nu au confirmat nimic în viață încât e un criteriu important). Votez un om care nu se bate cu pumnul în piept, nu urlă isteric și știe să poarte un dialog echilibrat și bazat pe argumente. Votez un președinte pentru care educația lui și a celorlați e importantă.
Nu pun ștampila pentru că am pe buletinul de vot un premier, primar, europarlamentar fost ministru, deputat fost ministru, fost șef SIE, fost premier, fost primar, ci pentru ceea ce reprezintă omul respectiv. Îmi inspiră încredere sau nu? Pare un om integru sau a demonstrat contrariul? Omul sfințește locul, se spune. Aș vrea să sfințească cineva Palatul Cotroceni. Noi îl alegem, împreună.